ENERGIA APEI

Energia hidraulică reprezintă capacitatea apei de a efectua un lucru mecanic în trecerea dintr-o stare dată în altă stare (in principal prin curgere). Este o formă de energie regenerabilă.

În practică,cea mai des intilnita conversie a energiei hidraulice este energia produsă în hidrocentrale cu ajutorul mişcării apei, datorată diferenţei de nivel între lacul de acumulare şi centrală.

"Forţa" apei este de fapt o combinaţie între inaltime şi debit. Ambele trebuie să fie prezente pentru a produce energie.
Inaltimea - este presiunea creată de distanţa verticală între locul în care apa pătrunde în conducta de aductiune şi locaţia turbinei şi e masurată în metri, sau ca presiune.

Debitul este o cantitatea de apă (exprimată în volum per timp) care curge prin conducta de aducţie într-o anumită perioadă de timp şi e măsurată în metri cubi/secundă.

Apa este colectată într-lac de acumulare şi apoi canalizată prin conducta de aducţiune direct în turbină. Căderea pe verticală creează presiunea necesară la capătul inferior al conductei de aducţiune, pentru a pune în mişcare turbina. Cu cât va fi mai mare debitul sau inaltimea, cu atât vom obţine mai multă energie electrică.

După cum se observă, valorile acestor două criterii, sunt foarte importante pentru determinarea valorii de energie electrică (potenţialul) unei locaţii pentru implementarea unui microhidro sistem bazat pe microhidroturbine.

Energia mareelor este energia ce poate fi captată prin exploatarea energiei potenţiale rezultate din deplasarea pe verticală a masei de apă la diferite niveluri sau a energiei cinetice datorate curenţilor de maree.

Energia mareelor rezultă din forţele gravitaţionale ale Soarelui şi Lunii, precum şi ca urmare a rotaţiei terestre.

Mareele se produc cu regularitate în anumite zone de litoral de pe glob, cu amplitudini care pot ajunge uneori la 14 -18 m, determinând oscilaţii lente de nivel ale apelor marine. Principiul de utilizare u energiei mareelor în centrale mareomotrice, de altfel singura sursă folosită în prezent din cele enumerate mai sus, constă în amenajarea unor bazine îndiguite care să facă posibilă captarea energiei apei, declanşată de aceste oscilaţii, atât la umplere (la flux), cat si la golire (la reflux).

Pentru o valorificare eficientă a energiei mareelor sunt necesare şi anumite condiţii naturale; în primul rând, amplitudinea mareelor să fie de cel puţin 8 m, iar, în al doilea rând, să existe un bazin natural (de regulă un estuar), care să comunice cu oceanul printr-o deschidere foarte îngustă.

Cantitatea de energie disponibilă la această sursă, dacă ar putea fi valorificată integral în centrele electrice mareomotrice, ar produce de circa 100.000 de ori mai multă energie electrică decât toate hidrocentralele aflate în funcţiune în prezent pe glob. Alte calcule apreciază că energia furnizată anual de maree ar putea echivala cu cea obţinută prin arderea a peste 70 mii tone de cărbune.

Oceanul planetar mai ofera si posibilitatea valorificarii si folosirii energiei valurilor ,energia cinetica a curentilor marini si nu in ultimul rind utilizarea diferenţei de temperatură dintre diferitele straturi ale apei Oceanului Planetar, în mod frecvent, în apele mărilor calde, unde sunt diferenţe mari de temperatură între straturile de la suprafaţă si cele de adâncime, diferenţe care ar permite funcţionarea unor instalaţii energetice pe baza folosirii a două surse de căldură cu temperaturi diferite.