Conversia căldurii oceanelor în electricitate

Un mare acumulator natural de energie termică de origine solară îl constituie Oceanul Planetar. În regiunea intertropicală, unde intensitatea razelor solare incidente este maximă iar 90% din suprafaţă o reprezintă apa, se formează două structuri de apă cu temperaturi diferite.
În aceste locuri se pot realiza instalaţii plutitoare care să funcţioneze pe baza diferenţelor de temperatură. Desigur, nu se contează pe randamente economice mari, dar energia primară nu costă nimic şi se înnoieşte permanent. Asemenea centrale electrice presupun circularea unor mari cantităţi de apă, mereu reînoite, precum şi o poziţie fixă. De aceea proiectanţii au gândit amplasarea lor pe cursul curenţilor oceanici calzi, cum ar fi Gulfstream-ul.
Soluţii ingenioase se remarcă şi în domeniul utilizării altor procedee pentru punerea în valoare a energiei cinetice a Gulfstream-ului ce transportă apă de 50 de ori mai multă decât toate râurile globului. Calculele au stabilit că este suficient să se capteze numai 4% din energia totală a curentului marin, pentru a se alimenta instalaţii cu puteri de 1000-2000 MW.

                                                              Surse exotice

În acţiunea de descoperire a noii surse energetice, omul a fost obligat să investigheze şi alte surse, aparent periferice, dar cu valoare energetică recunoscută: deşeurile menajere şi industriale, agricole etc.
Potrivit unor evaluări, folosindu-se tehnologii şi tehnici avansate, „minereul urban" poate acoperi 10-20% din energia consumată într-o localitate la costuri mult mai mici.
În general, o tonă de deşeuri este reciclată în proporţie de 71% în combustibili artificiali, 10% în metale, 6% în sticlă, 0,5% în aluminiu iar restul în cenuşă, care ar putea fi transformată chimic în îngrăşăminte pentru agricultură.
În ţările dezvoltate recuperarea şi introducerea acestor substanţe în circuitul economic au creat o adevărată industrie a reciclării deşeurilor capabile să furnizeze o gamă largă de materii prime. Se apreciază că exploatarea tuturor deşeurilor solide ale marilor oraşe ar permite obţinerea anuală a unei cantităţi de energie echivalentă cu 150 de milioane de barili de petrol.
În unele ţări au fost concepute centrale electrice care funcţionează pe bază de combustibil mixt obţinut din resturile menajere sau industriale. Sunt oraşe unde funcţionează centrale electrice care folosesc zilnic circa 200 tone deşeuri amestecate într-o proporţie cu praf de cărbune. De asemenea au fost concepute şi instalaţii domestice simple pentru transformarea gunoaielor organice în metan, precum şi centrale electrice care să folosească acest combustibil.
Prin încălzirea şi vibrarea deşeurilor într-un cazan de presiune din oţel inoxidabil, în care se introduce oxid de carbon, se realizează o reacţie chimică ce facilitează obţinerea hidrogenului activ care trasformă aproape 90% din materiale în petrol.
S-a pus la punct şi un procedeu de recuperare a întregii cantităţi de petrol şi gaze existente în deşeurile de materiale plastice. Este vorba de reacţia termică cu ajutorul unui catalizator special. În acelaşi timp, gunoaiele cu un conţinut mare de hârtie au fost trasformate în furaj bogat în proteine cu ajutorul unor bacterii ce au digerat celuloză.
Nămolul din apele de canalizare poate fi trasformat într-o soluţie siropoasă ca melasa, bogată în elemente nutritive. Procedeul implică încălzirea nămolului şi adăugarea de bioxid de sulf, care dizolvă o parte din nămol şi produce o substanţă care este filtrată şi conţine proteine, hidraţi de carbon, vitamine şi sare.
Alt procedeu este acela al culturilor de biomasă, fiind deja construite instalaţii care permit obţinerea unor producţii mari la hectar.
Prin procedee la fel de ingenioase şi simple sunt recuperate şi componentele solide din gunoaie, transformându-le în materiale de construcţii, materii prime pentru obţinerea fierului, aluminiului, sticlei etc.

Alte posibilităţi de obţinere a energiei sunt de la fulger, „fluidul electric" degajând o cantitate imensă de energie sau utilizarea energiei ascunse din zona gheţarilor.O altă soluţie seducătoare ar fi construirea unor centrale selenare.
De asemenea a fost lansată o nouă teorie - sinergetică - bazată pe ipoteza potrivit căreia structura spaţiului este energetică: spaţiile interatomice, interstelare şi intergalactice din Univers considerate vid, sunt în realitate sediul unei continue activităţi electromagnetice intense.
Printre alte metode de conversie putem aminti ciclurile magnetohidrodinamice, pile de combustie, pila termoelectrică, cicluri mixte abur-gaz etc.